Ura.Suferinta.Tristete.Atatea sentimente urate ai putut sa imi provoci prin simple cuvinte si gesturi.Putin cate putin m-ai indepartat de tine iar acuma distanta s-a inmultit cu alb de moarte, departe s-a facut foarte departe. Cand o sa-ti dai seama ca incet incet se sparge fiecare particica din mine. Fiecare cuvant pe care imi zici e ca o taietura adanca, ce lasa cicatrici. Nu mai vreau asta, vreau inapoi in lumea mea, lumea in care eram ok. Nu pot sa zic ca eram nici fericita si nici trista, dar in lumea asta sunt tot timpul intre 2 extreme, zambesc din toata inima, dar si plang din toata inima. Am obosit. Nu mai vreau. Cu cat ma uit in trecut cu cat aflu lucruri noi, pe care in trecut preferasem sa te cred si sa trec cu vederea, dar nu mai pot face asta. M-ai inconjurat cu prea multe minciuni si rautati. Nu pot sa le accept la nesfarsit. Vorbele si faptele tale... ma distrug incet... incet... pana voi disparea de tot. Voi fi ca praful care zboara peste un oras monoton si mare la adierea vantului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu