Gone forever =)

Gone Forever

Sa nu te mire ca poarta catre mine s-a inchis pentru totdeauna

A fost deajuns sa imi arati ca in tine se afla numai nepasare si cruzime

A fost deajuns sa imi arati egoismul tau fara limite

Sa nu te mire cand eu nu o sa-ti mai fiu alaturi

Sa nu te mire ca o sa fiu doar o simpla amintire dintr-un amar trecut al tau

O sa fie bine.. Ai sa vezi

Ai sa vezi ca nu o sa imi fie asa rau

O sa vezi ca cu timpul voi invata sa traiesc si sa zambesc fara tine

Tot timpul mi-a fost teama sa te pierd din cauza mea

Dar se pare ca nu am nici ceea mai mica vina

Un om slab atat de slab ca tine

Nu rezista la durere

La primul semn de durere deja te retragi

Zici ca te-ai saturat si ca pui punct

Nu am sa te mai opresc

Nu mai vreau sa plang

Nu mai vreau sa sufar din cauza cuvintelor tale

Oricat de mult mai rani nu pot fi imuna

Sunt totusi un om, o fiinta umana

Fiecare cuvant al tau poate sa ucida o parte din mine mai repede decat vei realiza vreoadata

Ai grija de tine

Ai grija ce faci

Ai grija pe cine mai ranesti

Si nu uita eu nu voi mai exista in viata ta

Voi fi doar o umbra existenta uneori doar in mintea ta

Si aminteste-ti de mine si la tot ce am facut.....

No surprise!

Sa nu te mire ca intr-o zi nu o sa maii fiu aici..

Sa nu te mire ca intr-o zi nu o sa mai fiu langa tine

Sa nu te mire ca nu o sa mai infrunt pe nimeni pentru tine

Sa nu te mire ca o sa trec peste

Sa nu te mire ca o sa incep din nou sa zambesc

Sa nu te mire ca o sa incep iar sa visez

Sa nu te mire ca nu o sa te mai iubesc

Sa nu te mire ca o sa fii undeva,

Undeva ascuns in vreun capitol din viata mea.

Nu! Sa nu te miri!

Toate astea au fost voia ta.

Tu m-ai ranit

Tu mai izgnonit

Tu si numai tu.

Sa nu crezi ca nu o sa ma doara.

Sa nu crezi ca am vrut sa fie asa.

Eu, vroiam sa fie ca-n basme,

Aveam vise marete!

Dar tu, tu m-ai zdrobit ca pe un gandecel.

Tu mi-ai zdrobit inima, visele cu tine si fericirea o data cu ea.

Deci sa nu te mire ca intr-o zi nu o sa maii fiu aici..

Sa nu te mire ca intr-o zi nu o sa mai fiu langa tine

Thoughts in midnight.....

Stau confuza in pat cu tigara in mana. La player canta in continuu " Vama Veche - Cantec prost" . Sunt cufundata in gandurile mele "ce as vrea sa las totul balta.. sa pot trece peste.. sa nu imi mai pese de nimic de trecut de nimeni.. sa fug undeva departe, departe de tot, in singuratatea mea unde nu mai pot fi ranita de nimeni". Siroaie de lacrimi in curg pe obraz.... ma gandesc la tine , la cuvintele tale care m-au lovit ca un pumnal. Imi doresc sa te pot uita. Nu mai vreau durere. Nu mai vreau suferinta. Lacrimile curg fara oprire. Chiar asa de mult iti place sa ma faci sa sufar?Sting tigara si ma tot gandesc "oare astea erau in mintea ta de la bun inceput? asta e parerea ta despre mine? de ce mai esti cu mine daca ma urasti atata? daca zici ca iti fac numai rau. Cum poti iubi o persoana asa de teribila ca mine dupa cum zici?de ce te mai chinui cu mine? ce am facut, cu ce am gresit incat sa ma consideri asa? de ce nu ai avut curaj sa imi zici acum? de ce mi-ai ascuns? oricate medicamente ai lua tot adevarul ai zis... oare gata asta a fost? asa s-a terminat tot? poate e mai bine asa.. nu vreau sa il ranesc... stiu ca ma doare enorm dar ii fac un bine... ii dau drumul il iubesc si nu vreau sa il retin, nu nu vreau sa piarda persoana care il merita din cauza ca e cu mine... ii fac numai rau asa ca o sa treaca usor peste... nu prea are amintiri frumoase oricum.. tot ce-si aminteste ca stiu sa fac e sa reprosez, sa-l critic, sa-l fac in toate felurile si sa fiu egoista..." Nu stiu ce e mai bine pana la urma.. incerc sa ma opresc din plans, dar in zadar plang si mai tare " futui.. de ce ma doare asa tare? e mai bine asa.. o sa trec si peste asta o sa fie greu dar e cel mai bine.. of ce mi-as dori sa fiu ca inainte.. sa fiu in lumea mea, sa nu-mi pese de nimic , sa nu ma las calcata in picioare... nu, nu trebuia sa am incredere in el.. am fost o mare fraiera.. o fraiera cu F mare. Trebuia sa ma astept ca o sa le intoarca impotriva mea... trebuia sa stiu ca o sa ma raneasca." Tot incerc sa imi dau seama de ce ma face sa sufar atat de mult? De ce vrea sa ma distruga psihic? Ce are el de castigat? Daca nu il cunosteam cum era? in gand se investe o voce: " tu proasto! nu te mai gandi atata.. stii prea bine ce ai de facut.. nu vezi cum se comporta cu tine? crezi ca meriti tot ce ti-a facut si iti face? Il iubesti? Ai de gand sa te calce in picioare toata viata? Da-i drumul daca il iubesti o sa fie pe deplin fericit daca ii dai drumul.. el a zis e mai bine fara tine atunci indeplineste-i dorinta asta sa nu mai zica: "tot timpul e cum vrei tu si numai dupa tine" Lasa-l, dai drumul lasa'l sa-si gaseasca adevarata lui iubire si fericire, daca-l iubesti lasa-l fa-l fericit si lasa-l! Nu o sa sufere mult.. o sa se intoarca iar la viata lui de dinainte si gata si tu meriti fericire" Incep sa plang si mai tare, nu ma mai pot opri. Imi propun sa-l sun si-mi zic " daca se comporta ok atunci trec peste ca de obicei si gata ma raneste rau dar ma raneste si mai rau gandul ca nu o sa-l mai am... daca o sa se comporte cu mine ca si cum as fi ultimul gunoi o sa inteleg ca vrea sa il las in pace. Telefonul suna.. raspunde pe un ton rece si distant..."gata e clar aici se termina totul.. doamne sper sa nu-si dea seama ca plang..phiu ce bine nu s-a prins e prea ocupat sa imi reproseze... imi fac curaj si ii zic". Dupa ce m-am pregatit sufleteste i-am zis.. nici eu nu mai suport sa se comporte cu mine asa.. ce i-am facut de e asa? Cu ce i-am gresit?Imediat vine si raspunsul lui.. rastit si indiferent... nu mai pot ii inchid. Venise apocalipsa in lumea mea, dar n-am ce face. Apare iar vocea: " ti-am zis lasa-l gata de ce te consumi atata? tu nu vezi ca lui nici macar nu-i pasa? nici macar nu s-a chinuit sa vorbeasca frumos cu tine? De ce te mai agiti? Nu il poti face sa te iubeasca cu forta. Intelefe te-ai amagit atata timp degeaba. Lasa-l acuma probabil s-a pus la loc sa doarma, tu nu vezi ca nui pasa?!" In cap imi rasunau cuvintele : nu-i pasa! nu-i pasa! nu-i pasa! nu-i pasa! nu-i pasa! nu-i pasa!Incerc sa ma consolez cu ideea ca e mai bine pentru el.. asa o sa fie fericit nu o sa il mai torturez. Gata am hotarat.. din momentul asta nu mai las pe nimeni sa intre in inima mea, nu o sa mai las pe nimeni sa ma cunoasca, nu o sa mai am incredere in mine..asa nu o sa mai fiu ranita. Astept juma de ora incercand sa nu pun mana pe telefon.. in final cedez.. il sun... A fost dezastru... am inchis. Inima imi batea din ce in ce mai tare, capul parca ma strangea, ma intepa inima, mi se parea ca se micsoreaza camera, aveam impresia ca ma sufoc.

Toate astea la ce m-au ajutat? La nimic.. nu mai vreau sa fac ceva in viata asta ce rost are? Asa am eu ghinion, toti ma ranesc mai mult sau mai putin...Nu vreau sa mai aud si sa vad pe cineva... vreau sa plec undeva.. departe.. un loc necunoscut unde sa pot sta singura sub lumina lunii, doar eu si ea. Luna tot timpul am avut impresia ca ma protejat, razele ei slabe si protectoare mi-au sters multe nopti la rand lacrimile obrajilor mei...

Acum, el a reusit sa ma faca sa ajung iar aceea persoana singuratica... aceea persoana care ii e frica de oameni ca nu cumva ei sa o raneasca... persoana care traieste chinuri groaznice si sufera in tacere, sa creez un zid care sa ma protejeze fata de altii...Uneori mai scot un tipat dureros si mut pe care nimeni nu-l poate auzi..

Promisiuni goale...

sunt doar simple cuvinte goale asa zise promisiuni. Imi spui doar vorbe frumoase, cu promisiuni tu ma amagesti. Tu stii sa te joci cu cuvintele. Stii sa ma ranesti. Stii sa ma trantesti. Stii sa ma faci sa ma simt ca in al 9-lea cer si stii sa ma zdrobesti prin fiecare cuvant, prin fiecare silaba. Nu vreau sa ma mai las amagita de cuvintele tale, nu mai vreau sa te cred. Vreau sa treaca cuvintele tale pe langa mine fara sa ma atinga. Nu vreau sa te mai cred decat atunci cand vad ca stii ce sunt alea promisiuni cand o sa vad ca ma poti face fericita pe deplin si ca n-o sa imi mai zdrobesti inima cum ai facut pana acuma. De multe ori ti-am zis ca nu mai vreau vorbe, vreau fapte si nu vorbe, dar se pare ca tu nu ai invatat sa ma asculti, Nu ai situt sa tii cont de ceea ce cred eu sau de ceea ce mi-am dorit eu. Din cate se pare esti un egoist pentru ca tu crezi ca trebuie sa fie tot timpul despre tine, ei bine trezestete la realitate ca nu este asa. Tot timpul am fost eu aceea absurda.. dar te-ai gandit vreodata ca ma ranesti asa de tare incat nu mai pot accepta nimic din partea ta? Crezi ca eu ma simt bine cand ma ranesti asa tare prin cuvinte? Vreau sa te tii de promisiuni de zeci de mii de ori mi-ai facut atatetea promisiuni si mi le-ai tot repetat.

Chiar doare...

Mie dor sa cred in tine, mie dor sa fim iar noi, acel cuplu care se iubea, acel cuplu la care fiecare sarut conta. E adevarat oamenii se mai schimba in bine sau in rau, asta e n-ai cum sa opresti evolutia. Un lucru ti-am cerut si nici de asta n-ai stiut sa te tii. Niciodata nu ai stiut sa apreciezi ceea ce ai. Pana vei invata sa apreciezi ce ai in fata ochiilor o sa fie deja prea tarziu. Ce e asa de greu sa te comporti normal? Ce e asa de greu sa te porti frumos? Nu mai incerc nu mai incerc sa te inteleg, pentru ca numai rau imi faci. Niciodata nu ti-a ajuns ceea ce am facut pentru tine. Niciodata nu ai vazut ce am facut si la cate am renuntat ca sa ne fie noua bine. Nu vrei sa intelegi ca prin fiecare cuvant pe care mi-l spui ma atinge ca lama unui cutit. Daca mi-ai vedea sufletul ai stii cate mi-ai facut. Incet incet o sa ma pierzi. Din cauza ta m-am inchis iar in mine. Tacerea pe care o vei primi din partea mea o sa vezi ce inseamna cu adevarat nepasare si neincredere. Nu ai stiut niciodata ca ma certam cu tine pentru ca imi pasa.Nu ai stiut sau nici macar nu ai vrut sa intelegi sa ma intelegi. Nu ai stiut sa vezi motivele pentru care faceam ce faceam si ziceam ce ziceam. Pentru tine au fost la fel.... numai reprosuri si aceleasi reprosuri. Ei acum promit ca o sa tac si nu o sa mai reprosez nimic. Durerea uneori doare mai tare ca vorbele.

You exist for a reason~

You are somebody's reason to smile

A fost o data un baiat pe nume Alex. Din cate se vedea nu-i lipsea nimic. Era inconjurat de colegi si prieteni care tineau la el, de parinti care il iubeau, dar totusi el se simtea gol.

Statea mereu trist si pe ganduri. Intr-o zi se hotari sa plece la o plimbare sa isi puna gandurile in ordine. Se intunecase, dar el pur si simplu nu vroia sa se intoarca acasa. Era la marginea orasului, langa un lac. Se aseza pe o stanca si se uita la cerul instelat. Deodata vede o stea cazatoare.... Repede si-a pus o dorinta... Sa aibe o aceea persoana care sa ii fie alaturi la bine si la rau si sa il sprijine orice s-ar intampla si sa-i ofere acea afectiune de care avea nevoie.

Oboseala isi facuse simtita prezenta asa ca baiatul adormi pe stanca, sperand ca dorinta sa i se fi indeplinit. Dimineata a fost trezit de o fata mica de statura, cu parul lung si negru, cu ochi patrunzatori si negrii care se uita la el cu drag.

Fata ii zambi sincer. Alex credea ca visa. Nu mai putea sa-si dezlipeasca privirea. Fata dupa ce vazu ce uimit era incepu sa rada timid si sa spuna cate ceva despre ea. Pana la urma afla ca locul acela era des frecventat de ea, deoarece era locul in care venea de fiecare data cand era incurcata in gandurile ei. Mai afla ca au multe in comun. In final Alex hotari sa spuna de ce se afla acolo. Incetul cu incetul cei doi se imprietenesc si sa tina unul la altul. Se intalneau in acelasi loc in fiecare zi.

Cu timpul Alex se schimba, devenise mai fericit. Vedea partea buna a vietii. nu mai era trist si avea o mare pofta de viata. Invatase ca viata poate sa fie frumoasa, ca nu este plina de suferinta cum credea la inceput si ca nu e singur.

Trecura anii, iar in ei crestea dragostea unul pentru altul. Simteau ca nu mai puteau trai unul fara celalalt. In acel moment si-au dat seama ca erau sortiti unul altuia si ca destinul ii adusera impreuna si ca erau meniti sa se faca fericiti unul pe altul. Sa fie acel cineva de care amandoi au nevoie pentru a putea trai fericiti in lumea rea si plina de obstacole.

Innocence

Inocenta.Copilaria.Ce vremuri.Ce amintiri. Nu stiam ce e aia responsabilitate nu stiam ce sunt obligatiile.Nu aveam secrete, nu conta orgoliul. Fericirea ne inconjura.Zambeam sincer la cele mai mici si banale lucruri. Mie dor, mie dor sa iubesc sincer, mie dor sa zambesc din toata inima, mie dor de zilele in care nu stiam ce e aia suferinta, durerea. Nu stiam de ura, invidie, gelozie.
Imi vine sa dispar de pe lumea asta urata si plina de ura. Vreau sa fiu libera, vreau sa simt fericire deplina. Vreau sa pot zambi iarasi. Vreau sa nu am nici o urma de falsitate pe fata, nici o lacrima varsata. Vreau sa fie bine. Nu vreau sa continui lucruri care duc spre pustiu, vreau sa privesc in viitor si sa zambesc. Vreau sa am un prezent frumos ca sa pot zambi cand imi amintesc de trecut. Vreau, vreau sa zambesc pana la nesfarsit. Nu mai vreau vorbe, vorbe goale care dupa un timp sunt uitate, vreau fapte vreau sa imi arate cineva ca si asta e posibil.

More than tears....

Lacrimi.Multe lacrimi. Izvor de lacrimi. Asa mai facut sa fiu...Am renuntat la multe... multe care faceau parte din lumea mea, din mine. Am renuntat la multe si la multi ca sa nu ne certam sa nu suferi.Mi-a pasat prea mult de tine si admit cu greu ca inca imi pasa....nu vreau sa imi mai pese... am obosit... am obosit sa incerc sa iti fiu pe plac si sa iti ofer totul. E timpul sa fiu putin egoista. Nu mai vreau probleme si dureri de cap. Vreau inapoi in lumea mea... vreau sa fiu iara eu cea indiferenta tot timpul cu capul in nori, cea care nu isi deschide sufletul nimanui care prin probleme altora si prin distractie uita de problemele ei. Lacrmile mele nu arata numai suferinta, arata regretul, suferinta, durerea din suflet. Acum nu imi mai curg lacrimi, nu mai am lacrimi... imi curge sange, sangele cu venin. Veninul tau... tu mi-ai alergat in vene, tu m-ai ranit cum nu a facut nimeni.Dar ce rost are sa mai explic.... Tot ce mi-a ramas e dulcea amintire...

Pour me out =)

Ura.Suferinta.Tristete.Atatea sentimente urate ai putut sa imi provoci prin simple cuvinte si gesturi.Putin cate putin m-ai indepartat de tine iar acuma distanta s-a inmultit cu alb de moarte, departe s-a facut foarte departe. Cand o sa-ti dai seama ca incet incet se sparge fiecare particica din mine. Fiecare cuvant pe care imi zici e ca o taietura adanca, ce lasa cicatrici. Nu mai vreau asta, vreau inapoi in lumea mea, lumea in care eram ok. Nu pot sa zic ca eram nici fericita si nici trista, dar in lumea asta sunt tot timpul intre 2 extreme, zambesc din toata inima, dar si plang din toata inima. Am obosit. Nu mai vreau. Cu cat ma uit in trecut cu cat aflu lucruri noi, pe care in trecut preferasem sa te cred si sa trec cu vederea, dar nu mai pot face asta. M-ai inconjurat cu prea multe minciuni si rautati. Nu pot sa le accept la nesfarsit. Vorbele si faptele tale... ma distrug incet... incet... pana voi disparea de tot. Voi fi ca praful care zboara peste un oras monoton si mare la adierea vantului...